Ferruccio Lamborghini, născut pe 28 aprilie 1916 în Renazzo, provincia Ferrara, a transformat lumea automobilelor de lux prin viziunea sa neconvențională. Puțini știu însă că înainte de a crea supercaruri emblematice, el a început ca producător de tractoare, lansând primul său model, Carioca, la 3 februarie 1948.
De fapt, povestea lui ferrucio lamborghini este una de ambiție și determinare. După succesul în industria tractoarelor, unde compania ajunsese să producă între 25 și 30 de tractoare zilnic cu aproape 400 de angajați, el a decis să intre în lumea automobilelor de lux. Astfel, în 1963, a fondat Automobili Lamborghini în Sant'Agata Bolognese, Italia, și a lansat prima mașină lamborghini, modelul 350 GTV. Nu întâmplător, sigla lamborghini înfățișează un taur, făcând referire la zodia sa, Taur.
În acest articol, vom explora călătoria extraordinară a omului care a declarat cândva: "Am decis să produc un GT fără cusur... o mașină perfectă". De la copilărie până la conflictul legendar cu Ferrari care i-a inspirat crearea propriului imperiu auto, vom descoperi împreună secretele din spatele succesului unuia dintre cei mai vizionari antreprenori ai secolului XX.
Povestea celui care avea să devină creatorul unora dintre cele mai râvnite mașini din lume începe într-un cadru modest. Ferruccio Lamborghini s-a născut la 28 aprilie 1916, în casa cu numărul 22 din Renazzo di Cento, provincia Ferrara, în regiunea Emilia-Romagna din nordul Italiei. Fiu al viticultorilor Antonio și Evelina Lamborghini, Ferruccio a fost botezat în religia catolică patru zile mai târziu, pe 2 mai.
Ca cel mai mare dintre cei cinci frați, părinții săi se așteptau ca el să preia afacerea familiei și să continue tradiția agricolă. Totuși, încă din copilărie, Ferruccio a arătat o înclinație diferită față de ce își dorea tatăl său pentru el.
În ciuda originilor sale agricole, tânărul Ferruccio a fost atras mai degrabă de mașinăriile agricole decât de stilul de viață al fermierilor. Pasiunea sa pentru mecanică a găsit un refugiu în unul dintre grajdurile tatălui său, pe care l-a transformat într-un atelier improvizat. Aici, micul Ferruccio petrecea zile întregi creând și reparând obiecte pentru uz domestic și agricol.
Datorită acestei pasiuni neobișnuite, Ferruccio se putea vedea adesea conducând motociclete sau mașini vechi pe care le repara și le recondiţiona, pe drumurile prăfuite de la țară. Acești ani fără griji, dar intensi, au lăsat o amprentă durabilă asupra caracterului și personalității sale.
Urmându-și chemarea, Ferruccio a părăsit școala primară pentru a se înscrie la Institutul de formare profesională "Fratelli Taddia" din Cento. Aici a obținut rezultate bune și a acumulat cunoștințe tehnice esențiale.
După absolvire, în ciuda opoziției tatălui său - care dorea să-i predea conducerea fermei - a decis să înceapă ucenicia în atelierul unui fierar local[71]. Meșterul l-a inițiat în secretele prelucrării fierului și ale sudurilor, oferindu-i fundația tehnică ce avea să-i definească viitorul.
În 1934, la finalizarea studiilor tehnice, Lamborghini a obținut un loc de muncă la Cavalier Righi din Bologna, una dintre cele mai importante fabrici din oraș, care primise comanda de a construi vehicule pentru Armata Italiană. Acest prim pas profesional a marcat începutul unei cariere extraordinare ce avea să revoluționeze mai târziu industria auto mondială.
În 1940, destinul lui Ferruccio Lamborghini a luat o nouă întorsătură când a fost încorporat în Forțele Aeriene Regale Italiene. Această experiență avea să-i influențeze profund cariera viitoare și să-i ofere o perspectivă unică asupra lumii mecanicii.
Ferruccio a fost trimis pe insula Rodos din Marea Egee, teritoriu italian la acea vreme, unde a fost repartizat la "50th Autoreparto Misto di Manovra", unitate aflată în subordinea directă a Înaltului Comandament al Forțelor Armate de pe insulă. Această unitate, cunoscută drept "Autocentro", era responsabilă cu întreținerea și repararea tuturor vehiculelor militare de pe insulă.
Caporalul Ferruccio Lamborghini a realizat imediat oportunitatea extraordinară care i se oferise: șansa de a lucra cu cele mai sofisticate instrumente ale industriei mecanice italiene și străine. La scurt timp, datorită abilităților sale excepționale, a fost numit șef al departamentului de atelier. Curajul și talentul său în domeniul motoarelor i-au adus popularitate și încrederea totală a Comandantului, care i-a încredințat chiar și mașina personală pentru a-i repara frânele.
Viața pe insulă a continuat, marcată de tragedia războiului, până la 8 septembrie 1943, când Italia a schimbat taberele și personalul "Autocentro" a fugit din oraș. Cu toate acestea, Ferruccio nu a putut sta departe de motoare pentru mult timp și s-a întors în Rodos în haine civile. După ce a lucrat la diverse slujbe ocazionale, a deschis un mic atelier cu permisiunea germanilor, care au preferat să profite de abilitățile sale mecanice în loc să-l închidă.
Când insula a căzut în mâinile britanicilor la sfârșitul războiului în 1945, Ferruccio a fost arestat ca colaborator și a devenit prizonier de război al forțelor britanice. Abia în anul următor a reușit să se întoarcă acasă în Italia.
În timpul captivității, Ferruccio a fost pus să lucreze în departamentul de motoare al britanicilor, unde a învățat cum să mențină vehiculele funcționale chiar și când piesele disponibile erau limitate. Această perioadă a reprezentat o oportunitate valoroasă pentru el de a-și perfecționa abilitățile tehnice și de a experimenta în condiții dificile.
Experiența din armată a fost decisivă pentru viitorul său antreprenorial. Aici a dezvoltat o cunoaștere profundă și o apreciere pentru motoarele diesel, lucrând la vehicule militare grele propulsate de astfel de motoare. Mai mult, a învățat să improvizeze și să găsească soluții ingenioase cu resurse limitate - abilități care aveau să-i definească abordarea în afaceri după război.
După eliberarea din captivitatea britanică în 1946, Ferruccio Lamborghini a identificat o oportunitate extraordinară în Italia postbelică: nevoia acută de utilaje agricole.
La 3 februarie 1948, în ziua Sfântului Biagio, patronul orașului Cento, Ferruccio a prezentat publicului primul său tractor, "Carioca". Utilizând piese militare recuperate și componente din centrele ARAR (Azienda Rilievo Alienazione Residuati), el a transformat deșeurile războiului în unelte productive. Banca Cassa di Risparmio di Cento i-a acordat un împrumut crucial, folosind ferma tatălui său drept garanție, permițându-i să cumpere o mie de motoare Morris.
Geniul ingineresc al lui Ferruccio s-a manifestat prin crearea unui atomizor de combustibil patentat, care permitea tractoarelor să pornească pe benzină și apoi să treacă la motorină, mult mai ieftină. Această inovație a oferit un avantaj competitiv semnificativ într-o perioadă când benzina avea prețuri prohibitive în Italia.
În 1951, a apărut modelul L33, primul tractor fabricat complet de Lamborghini, exceptând motorul Morris. Producția a crescut spectaculos, de la un tractor pe săptămână la aproximativ 200 anual.
În 1959, după o călătorie în Statele Unite, Ferruccio a fondat Lamborghini Bruciatori, specializată în sisteme de încălzire și aer condiționat. Compania a angajat cei mai buni tehnicieni disponibili și a construit o nouă fabrică în Pieve di Cento. Deși afacerea era competitivă, Lamborghini s-a concentrat pe serviciul post-vânzare, implementând o rețea de 2.000 de tehnicieni în întreaga Italie.
Până în anii '60, Lamborghini Trattori a ajuns la aproape 400 de angajați și producea 25-30 de unități zilnic.
La începutul anilor '60, Ferruccio Lamborghini devenise suficient de bogat pentru a-și permite mai multe mașini de lux, inclusiv un Ferrari.
Experiența cu Ferrari s-a dovedit frustrantă pentru Ferruccio. Mașina sa suferea de probleme constante cu ambreiajul, necesitând vizite frecvente la fabrica din Maranello pentru reparații. Tehnicenii Ferrari ascundeau mașina pentru mai multe ore pentru a efectua lucrările, spre nemulțumirea lui Lamborghini.
În 1962, nemulțumit de serviciile post-vânzare Ferrari, Ferruccio a decis să discute personal cu Enzo Ferrari. După o lungă așteptare, întâlnirea a fost scurtă dar tensionată. "Ferrari, mașinile tale sunt gunoaie!" s-a plâns Lamborghini. Enzo, furios, i-a răspuns: "Lamborghini, poate știi să conduci un tractor, dar nu vei putea niciodată să mânuiești corect un Ferrari". Această jignire a devenit catalizatorul care l-a determinat pe Ferruccio să creeze "mașina perfectă".
În 1962, Ferruccio a început să construiască propriul vehicul, dezvoltând un motor V-12. El a angajat experți ca Giampaolo Dallara și Giotto Bizzarrini. Primul prototip Lamborghini, 350 GTV, a fost prezentat la Salonul Auto din Torino în 1963. Modelul de producție 350 GT a debutat la Salonul Auto de la Geneva în martie 1964.
În 1962, Ferruccio a vizitat ferma Don Eduardo Miura din Sevilla, un renumit crescător de tauri de luptă spanioli. Fiind născut în zodia Taur, Ferruccio a fost atât de impresionat încât a decis să adopte un taur furios ca emblemă pentru compania sa. Taurul simboliza puterea, viteza și spiritul neînfricat - calități pe care Ferruccio dorea să le încorporeze în vehiculele sale.
Lansarea 350 GT a fost primită cu entuziasm. Treisprezece clienți au cumpărat mașina imediat, iar în următorii doi ani s-au construit 120 de exemplare. Acesta a fost doar începutul. În 1965, la Salonul Auto din Torino, Lamborghini a prezentat Miura, prima mașină de producție cu motorul în centrul vehiculului, revoluționând industria supercarurilor.
Povestea lui Ferruccio Lamborghini demonstrează extraordinara transformare a unui tânăr pasionat de mecanică într-un titan al industriei automobilistice mondiale. Pasiunea sa pentru motoare, cultivată încă din copilărie și perfecționată în timpul serviciului militar, a constituit fundamentul imperiului său. Determinarea de a depăși limitele existente l-a propulsat dincolo de succesul inițial în producția de tractoare.
Conflictul cu Enzo Ferrari a reprezentat, fără îndoială, momentul definitoriu care a schimbat istoria automobilelor de lux. Remarca disprețuitoare a lui Ferrari despre abilitățile lui Lamborghini a declanșat ambiția de a crea nu doar mașini competitive, ci unele superioare. Această viziune s-a materializat prin modele emblematice precum 350 GT și revoluționarul Miura.
Geniul său antreprenorial s-a manifestat nu doar prin crearea de automobile spectaculoase, ci și prin diversificarea afacerilor în domenii conexe. Lamborghini a transformat fiecare obstacol într-o oportunitate, fie că vorbim despre perioada dificilă de după război sau despre provocările tehnice ale creării unei mașini sport perfecte.
Taurul furios din sigla companiei reflectă perfect personalitatea fondatorului - puternic, neînfricat și hotărât să exceleze. Astăzi, numele Lamborghini simbolizează excelența inginerească și designul îndrăzneț, un testament al viziunii unui om care a refuzat să accepte limitările convenționale.
Ferruccio Lamborghini ne-a lăsat moștenire nu doar mașini spectaculoase, ci și lecția că pasiunea autentică, combinată cu muncă asiduă și curaj, poate transforma complet o industrie. Povestea sa continuă să inspire generații de antreprenori și inovatori din întreaga lume.
Echipa BCCH Auto Switzerland oferă clienților consultanța necesară achiziționării unui autovehicul din stocul propriu sau la comandă de oriunde din țările Uniunii Europene.